legalitatea redistribuiri semnalului de internet

administratorii retelelor semneaza contracte de cateva sute de dolari pe luna cu principalii furnizori si impart traficul pe net intre cateva sute de „subabonati“. Astfel se obtin viteze de cateva ori mai mari fata de dial-up (internet prin telefon), iar tariful pe luna per utilizator variaza intre 200.000 si 1.000.000 de lei. Pentru comparatie, ofertele furnizorilor traditionali se situeaza, in general, la nivelul de minim 29 de euro abonamentul pentru trafic nelimitat.

Poate sa faca acest lucru si o persoana fizica? „Da, deoarece notificarea poate fi efectuata de catre orice persoana (fizica sau juridica) care intentioneaza sa furnizeze retele sau servicii de comunicatii electronice“, precizeaza ANRC. Trebuie doar sa anunti (notifici) Autoritatea ca vei oferi astfel de servicii. Prin urmare, furnizorii de cartier s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Pana la 29 noiembrie anul acesta, ANRC avea inregistrate 664 de notificari de la persoane fizice sau juridice care furnizeaza sau au intentia de a furniza acces la Internet. Fenomenul este identic cu aparitia, la inceputul anilor ‘90, a buticurilor sau gogoseriilor de cartier.

Apare insa si prima problema. Daca percepi un abonament care nu doar acopera costul conexiunii achizitionate din alta parte, ci faci profit din asta, atunci te numesti societate comerciala. Platesti taxe si impozite, taxe la primarie pentru extinderea retelei de cablu, taxe la ANRC pentru monitorizare si asa mai departe. In aceste conditii, mai este rentabil sa furnizezi Internet preluat de la Astral sau RDS? De ce sa nu se conecteze utilizatorul tau direct la Astral, de exemplu? Pentru ca nu poate sa o faca la un pret comparabil cu ceea ce ofera reteaua de cartier.

In Bucuresti exista deja aproape 90 de retele de cartier. Si in Timisoara, Iasi sau Constanta, fenomenul a luat amploare in ultimul an. Unele sunt retele mici, cum e Socului Network, care opereaza in cartierul Pantelimon din capitala, cu 40 de utilizatori de Internet si 100 de abonati in retea. Altele au reusit sa ajunga la 1.500 de utilizatori. Este cazul retelei C-Zone din cartierul bucurestean Crangasi. In spatele acesteia se afla compania InfoGate.

Nicolae Plesca, directorul general al acesteia, sustine ca a dezvoltat o infrastructura de 8 km de fibra optica. El si-a fixat un target de 4.000 de utilizatori in Crangasi, un cartier cu aproximativ 18.000 de familii. Ce spun insa cei care nu coboara preturile pentru a scoate din joc retelele, adica marii furnizori de Internet? Pur si simplu, ca nu pot oferi servicii de Internet mai ieftine si de calitate satisfacatoare. „Internetul e tot mai scump, pe masura ce mergi spre est. La noi e dublu fata de Budapesta, unde e dublu fata de Viena“, afirma Dinu Malacopol, director executiv al diviziei Internet si date la Astral.

„Transportul costa foarte mult la noi. Trebuie sa construiesti reteaua si sa amortizezi cheltuielile, de aceea pretul e inca mare. Dar, pe masura ce vor fi tot mai multi utilizatori, acesta va scadea“, declara Dan Cheia, project manager RDS Link la RCS/RDS. Pretul la care companiile mari furnizoare de Internet achizitioneaza acest serviciu din strainatate e insa un secret bine pazit. Nici Astral, nici RDS, nu dezvaluie acest lucru. Acest fapt naste comentarii. „Pretul Internetului furnizat de Astral sau RDS e prea mare, pentru o viteza comparabila. Profita de infrastructura lor, trebuie sa te conectezi la ei pentru ca nu ai alt furnizor alternativ“, spune Alexandru Vasile, directorul Unite Networks, furnizor de Internet in Drumul Taberei.

Atat Astral, cat si RCS/RDS se bazeaza pe structura de cablu TV pentru a oferi servicii de Internet si transmisie de date. Daca in zona Astral furnizeaza TV prin cablu, nu poti sa ai conexiune la Internet de la RDS.

In replica, companiile mari ataca direct: „Afacerea de baza a retelelor locale este distribuirea de continut ilegal“, sustine Dinu Malacopol. Intr-adevar, majoritatea retelelor de cartier ofera viteze de transfer foarte mari intre calculatoarele din retea. Unele dintre acestea sunt interconectate prin retea de fibra optica, ce permite viteze de pana la 20 de ori mai mari decat cea de acces la Internet. Se poate deduce de aici ca retelele de cartier sunt interesate mai mult de ce se intampla in retea, decat in afara retelei, pe Internet. De asemenea, faptul ca majoritatea retelelor au mai multi utilizatori locali decat utilizatori cu conexiune la Internet alimenteaza aceeasi idee. „Pirateria de programe a trecut pe retea. Reteaua de cartier e un LAN (Local Area Network, retea locala - n.r.) de mare viteza, nu Internet de mare viteza“, afirma, la randul lui, Dan Cheia.

Furnizorii de retele de cartier recunosc faptul ca activitatea lor e bazata pe comunicatii in interiorul retelei mai mult decat pe conexiunile la Internet pe care le ofera. „Am putea sa intrerupem Internetul, sa ramanem doar o retea de bloc si am avea acelasi succes“, spune Alexandru Vasile de la Unite Networks. Problema a ajuns si la Business Software Alliance (BSA), organismul international care se ocupa de protectia drepturilor de autor ale producatorilor de software. „Daca in retele se distribuie soft in mod legal, atunci acestea sunt in regula. E greu insa de crezut ca programele sunt distribuite legal, cu licenta“, afirma Nicolae Burchel, reprezentantul BSA in Romania. „Dupa verificarea companiilor in modul de cum isi achizitioneaza programele, verificarea retelelor de cartier a devenit a doua prioritate pentru noi“, afirma Burchel.

O alta problema pe care o ridica existenta retelelor de cartier este daca acestea sunt sigure in ceea ce priveste securitatea informatiilor. Dar, spun „retelistii“ de cartier, problema securitatii tine de educatia individuala a fiecaruia, de cum foloseste computerul. Totusi, in momentul in care calculatorul e deschis pentru ca toti cei din retea sa faca transfer de programe, cu siguranta e deschis si pentru virusi sau spam (email-uri nesolicitate). Pe masura ce fenomenul retelelor de cartier se extinde, discutiile pe marginea subiectului sunt tot mai aprinse, dar si mai pline de capcane. Sunt asemenea retele ilegale, sau la limita legalitatii, pentru ca utilizatorii lor transfera intre ei programe in mod ilegal?

ANRC autorizeaza si monitorizeaza furnizorii de servicii de comunicatii „fara a include serviciile prin care se furnizeaza continutul informatiei transmise prin intermediul retelelor sau serviciilor de comunicatii electronice sau prin care se exercita controlul editorial asupra acestui continut“, precizeaza Autoritatea.

Asadar, organismele oficiale monitorizeaza si reglementeaza numai retelele, nu si ce se transfera prin ele. Aceasta ultima sarcina ar trebui sa revina BSA-ului, care trebuie sa sesizeze politia sau procuratura.

„Distributia de soft ilegal nu e un specific al retelelor de bloc. Nu e legata de aceasta tehnologie, e problema IT-ului romanesc“, sustine Varujan Pambuccian. „Si in retelele Astral sau RDS exista file-sharing (acces partajat la fisiere - n.r.).“

Presati de concurenta retelelor de cartier pe de o parte, convinsi de cererea tot mai mare de acces la Internet de cealalta parte, ISP-istii mari au scazut tarifele de conectare. Mai mult decat atat, RDS pregateste o contraoferta si scade la jumatate pretul conectarii pentru acces nelimitat, la viteza mare, special pentru a atrage utilizatorii de retea de cartier. Interesant, dar RDS mizeaza in oferta sa tocmai pe file-sharing si comunicarea in cadrul retelei, subliniind ca, spre deosebire de orice retea de bloc, numarul membrilor din retea disponibili pentru transfer de fisiere este de peste 25.000.

In schimb, Astral nu pare interesata prea mult sa concureze retelele de cartier. „Cati clienti adevarati de Internet exista? 95% dintre retelele de cartier ar disparea daca distributia de programe s-ar face legal“, spune Malacopol. „Daca respectivii furnizori ar intra in legalitate ar ajunge la aceleasi costuri ca si noi si ar cere acelasi pret pentru conexiune. Asteptam ca aceste firme sa aiba probleme din punctul de vedere al functionarii legale si abia apoi ii vom concura.“

Piata romaneasca a furnizarii de Internet abia se constituie si are destule probleme de rezolvat. Dar, ca pe orice piata in consolidare, incepe sa se puna problema achizitiilor si fuziunilor.

Firmele mai mari, care s-au inregistrat la ANRC si au baze de peste o mie de clienti, inghit furnizorii persoane fizice si firmele „de bloc“. Isi dezvolta infrastructura, creeaza servicii de clienti si au personal angajat. „Daca dau peste o firma mai mica intr-o zona, ma extind. O cumpar, daca cere un pret rezonabil si iese o afacere pentru toata lumea“, spune Alexandru Vasile.

In schimb, furnizorii mai mici, incearca o alta cale si se transforma in fundatii non-profit, ca sa mai scape de taxe. „Acestia nu au nici o sansa, vor fi inghititi. Cei care vor rezista sunt furnizorii care au devenit companii“, apreciaza Varujan Pambuccian.

Retelele de cartier isi pregatesc chiar si o asociatie patronala care sa le reprezinte interesele. Uniunea Nationala a Retelelor Metropolitane a depus documentatia necesara la tribunal, pentru a fi inscrisa. Pe langa principalele retele din Bucuresti, asociatia are si membri si furnizori din Iasi.

Cu sau fara o asociatie a retelelor de cartier, e clar ca acest fenomen, unic in Europa, e in plina expansiune. Daca iesenii au luat o decizie buna cand au ales serviciile unui furnizor de cartier o va decide insa chiar piata.

La realizarea acestui articol a colaborat Ionut Paraschiv, realizatorul emisiunii „Orasul Virtual“ de la radio City FM.